Până în 1985, studierea moleculei de ADN nu a constituit o preocupare majoră pentru criminalistică. Alec Jeffreys şi colegii săi de la Universitatea din Lancaster (Anglia) au fost primii care au prezentat valenţele infinite pe care ADN-ul le are în identificarea unei persoane prin studierea urmelor biologice de orice natură lăsate de o persoană la locul săvârşirii infracţiunii .
 Procesul de identificare a unei persoane începe în momentul în care aceasta lasă la locul infracţiunii o urmă biologică, ce conţine în mod necesar, material genetic. Urmează prelevarea probei de către criminalist apoi analiza de laborator care are drept punct terminus traducerea materialului genetic într-un cod cu formulă unică, irepetabilă, specifică unui singur purtător al acelei informaţii genetice .

Hipersensibilitatea poate fi definită ca o exagerare a răspunsului fiziologic al organismului, expus contactului cu unele substanţe “străine”, denumite antigene.
Încă din primii ani ai secolului trecut, Ch. Richet şi P. Portier (1902), căutând să stimuleze apărarea organismului, imunitatea sau filaxia, au fost surprinşi de un fenomen cu totul neaşteptat, caracterizat printr-o brutalitate particulară şi o evoluţie inexorabilă, pe care l-au denumit “anafilaxie” (opus apărării, imunităţii).Anafilaxia este o manifestare inedită, provocată experimental la animal, care la om survine “în mod accidental” (în special la indivizii atopici), după recontactul cu un antigen sau alergen anterior introdus, care a provocat producerea în organism a unor globuline anticorpi din grupul IgA şi IgE.
De regulă, reacţia anafilactică recunoaşte un contact iniţial (preparant) al organismului cu antigenul şi un al doilea contact (declanşant) cu acelaşi antigen, după o perioadă de latenţă, necesară producerii de anticorpi specifici. Organismul devine astfel sensibilizat, durata acestei stări de sensibilitate fiind variabilă, în unele cazuri putând persista chiar ani de zile.
 

Integrarea României în structurile Uniunii Europene scoate din inerţie mai toate domeniile de activitate. Medicina în general, şi medicina legală, nu trebuie să facă excepţie de la această „regulă”. După decenii la rând în care am fost obişnuiţi să lucrăm după metode devenite demult rudimentare, avem acum ocazia să ne aliniem ultimelor standarde în domeniu. Pentru asta nu ne trebuie decât un minim efort de voinţă şi un oarecare efort financiar. Rezultatele mai mult decât satisfăcătoare sunt însă indubitabile, iar un prim exemplu în acest sens îl reprezintă introducerea truselor – standard de prelevare a probelor biologice.

Tehnologia informatică oferă multiple posibilităţi de perfecţionare a oricărei activităţi prin contribuţia ei semnificativă sau totală la rezolvarea anumitor probleme. Computerul ajută mult, uneori „decisiv” şi medicina, în general. Consevatorismul în medicină este mai mult decât păgubos, lucru dovedit de atâtea ori de-a lungul timpului. Medicina în general se confruntă acum cu o nouă provocare: folosirea computerului ca element adjuvant şi indispensabil în actul medical, de la simpla tipărire a unor diagnostice sau rezultate de analize până la cele mai complicate intervenţii chirurgicale. În imensitatea de posibilităţi oferită de calculator se regăseşte şi folosirea acestuia în medicina legală, cu efort minim, atât uman cât şi financiar, dar cu rezultate remarcabile. SJML Hunedoara a încercat şi, până acum, a reuşit să fructifice această posibilitate.

Pentru realizarea acestui studiu experimental am utilizat vipere mature din specia Ammodytes care au fost capturate dupa perioada de hibernare si tinute înfometate timp de zece zile, precum si soareci de laborator si iepuri de casa. Animalele de experienta supuse acestui test au fost introduse intr-un terariu de sticla in care se gasesc reptilele.
Introducerea animalelor de experienta in mediul viperelor s-a facut pe rând pentru a putea urmari cu atentie atât comportamentul viperelor cât si rezultatul individualizat pe animalele inoculate cu venin.
Astfel, primul soarece introdus a fost muscat in regiunea cefalo-cervicala, decesul survenind aproape instantaneu. Al doilea soarece, la care inocularea s-a produs prin muscare in regiunea coapsei, a supravietuit douazeci de minute, sub aspect clinic acest interval instalânduse progresiv cianoza botului, cozii si labutelor, dilatatie pupilara, respiratie dispneica, paralizia trenului posterior si in final, exitus. Iepurele a suferit mai multe inoculari prin muscatura de vipera datorita faptului ca a tulburat habitatul si starea aparent letargica in care se aflau viperele, decesul acestuia, survenind la patruzecisicinci de minute de la prima mjuscatura, manifestarile clinice particulare fiind similare cu cele de la soarecele al doilea.